despre mine

vroia sa explodeze si sa se faca compacta, era coplesita de toate dorintele si visele care o ingramadeau in fiecare camera sau spatiu, oricat de mare ar fi, si o inghionteau cu coatele ascutite. nu stia cand incepe ceva, sau cand se termina...intr-un fel tinde spre a crede cu adevarat ca infinitul poate fi atins. vroia sa cante la pian, vroia sa cante cu vocea, vroia sa fie pe scena de teatru si sa i se arunce flori, vroia sa ii fie citita viitoarea ei carte si sa fie apreciata, vroia o ceainarie, vroia sa aiba un sot care sa stie sa faca cocktailuri si doi copii care sa fie mai nebuni decat a fost ea, vroia sa calatoreasca, sa mearga in Australia si vroia ca la pensie sa se apuce de pictat si de scris carti.
oare cate s-au implinit?

it's hard to be a woman?!

ciudat e faptul ca femeile care afirma asta sunt cele mai manipulatoare in scopuri proprii. nu este greu sa te folosesti de felul in care arati pentru a avea reusite. nimeni nu ne pune sa ne epilam, sa purtam pantofi cu toc, sa ne pensam, sa ne vopsim... este alegerea noastra sa avem grija de noi si cine spune ca e vina barbatilor greseste. este ceea ce a crezut femeia ca o face atragatoare, nu trebuie sa invinuiesti pe nimeni pt ca esti femeie si barbatii dau de ales din mii de scorpii gradul de rautate caracteristic al unei femei.
pana la urma suntem cu totii vietuitoare la fel de rele doar ca nu toti facem pe victimele.
suntem cine alegem sa fim, fie corupti/ manipulatori/ indiferenti/ buni/ rai, etc.

ghidul meu este orchestra

erau acele ritmuri de pian care imi provocau apa sa iasa din ochi si pielea sa se solzureasca...era trompeta care ma facea sa rad atat de caraghios...poate si vioara care imi electriza stomacul, sa nu uitam acul picapului care aluneca zgariind discurile de vinil si sufletul si averea investite in ele. era orchestra corpului meu care canta fara ca eu sa o dirijez... eliberata si blestemata de creieru

limbaj de balta

s-a divizat cerul, o parte a ta, o parte a mea. pe partea mea ninge, apoi ploua, apoi cerul considera ca nu m-am hidratat destul asa ca acum s-a hotarat sa ma usuce. tu ai fost uscat, si apoi hidratat. te-ai inecat si nu inteleg cand vorbesti, mi s-a uscat gatul si nu pot sa iti zic"Omule! nu te aud!".
hai sa ne combinam. vreau un cer, o minte ca sa nu mai vorbim si aceleasi picioare pentru a merge in doar o directie.

tragem la sorti

ma epuizeaza gandul ca al meu creier transpira pentru nimic. intelegeam ce este rutina, prin rutina ajungi in Nirvana. cea mai mare crima reprezenta ideea de a fi un individ ci nu parte a unei multimi. dragostea era deja un subiect prezent doar in Sandra Brown cu telenovelele ei scrise pe foaie. viata nu era asa frumoasa ca sa am tupeul sa urasc, traiam ca sa muncesc nu munceam ca sa traiesc.
aveam o zvacnire care nu ma vizitase de mult, vreau sa ma arunc in bratele blocului de vis-a-vis, sa devin una cu el, ciment asta vroiam sa fiu, puteam sa fac ce trebuie sa fac: sa fiu neutru, gri, indiferent, rupt de verdele iederii ce stranguleaza casa ce este 2 strazi ma jos.
omul cu sticlele trece si azi pe dtrada nea.
femeia de la aprozar trece codul de bare prin infraarosul sangeriu.
pustiul care vinte varza duhneste de la o posta.
am impresia ca si ei vor sa fie beton, sau ei vor sa fie ciment?


Tragem la sorti cu creierul lor! Cap sau pajura? beton sau ciment?

reincarnare

si plangea stiind ca aici este umarul meu care asteapta sa fie plans.si dupa ce lacrimile nu mai aveau de unde sa vina, si se facea seceta, avea ochii de cel mai fin cristal si fata cea mai calma din lume, parca atunci se nascuse si era gata pentru un prim zambet si rapid zicea un prim cuvant. invata pasii de la inceput ca mai apoi sa planga din nou si sa inceapa cu ceea ce deja a mai fost icneput. reincarnare...despre asta e vorba si la geografie cand aflam ca muntele e mai sus ca dealul si prapastia poate fi adanca!

maria rilker

I want to be with those who know secret things or else alone